„Prințesa de tinichea” de Philip Pullman

 

Prințesa de tinichea

  „Prințesa de tinichea” este al patrulea și ultimul volum din seria „Sally Lockhart” de Philip Pullman. Jim Taylor a căutat-o pe Adelaide toată viața sa, de când o salvase pe fetiță din ghearele unei stăpâne nemiloase și o pierduse apoi pe străduțele întunecate din Londra victoriană. Dar nu s-a așteptat nicio clipă să o regăsească dându-se drept prințesă de Razkavia, amenințată de rivali periculoși într-un regat corupt, unde soarta ei va depinde din nou de el.

   Protagonista acestui roman nu mai este Sally, ci Rebeca o tânară de 16 ani, originară din Razkavia și care mai târziu, are să o ajute pe Adelaide la conducerea țării Razkavia. Adelaide care s-a căstorit cu prințul Razkaviei, din nevoie, pe care nu-l iubea, dar îi era drag. 

   Rebeca ajunge s-o cunoască, fiind profesoara lui Adelaide de germană, când Adelaide i-a cerut s-o ajute să conducă pentru că prințul moștenitor tocmai ce fusese asasinat, iar ea împreună cu Rudolf trebuiau să preia conducerea țării.

   Ea împreună cu Jim călatoresc spre Razkavia în calitate de interpretă a reginei, și mâna dreaptă a regelui. Acolo Adelaide trebuie să învețe să se descurce ca regină și să se poarte ca o doamnă nobilă în societate, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată.

   Dar nimic nu e așa ușor cum pare și dacă până atunci putea să depindă de Rudolf pentru a o ajuta, acum nu mai avea pe nimeni pe care să se bazeze pentru că tocmai în ziua încoronării, Rudolf este ucis, iar Adelaide e nevoită să ducă singură povara coroanei.

   După multe învercări a le opoziției de a o detrona pe Adelaide aceasta dovedește nu numai că este potrivită pentru a conduce statul Razkaviei cât și pentru a câștiga empatia poporului său.